Împreună prin anotimpuri am trecut,

Am luat din ele tot ce ne-a plăcut,

Am ascuns lumii tot ce ne-a durut,

Și nimic din ce-am primit, nu am cerut.

 

Au trecut peste noi călduri arzătoare,

În viscolul iernii, am rămas în picioare,

Am rătăcit pe drumul vieții amândoi,

Iar uneori ne-am afundat în noroi.

 

Ne-am ridicat împreună,atunci când am căzut,

Ținându-ne de mână,prin viață am trecut.

O lume întreagă am străbătut,

Soarta ne-a dăruit tot ce-a putut.

 

Ne-am sărutat sub clar de lună,

Ne-am îmbrățișat prin ploi și furtună.

Pe vreme rea sau vreme bună,

Am fost mereu împreună...

Florentina Danu

 

De-aș putea,

Aș inchide tristețea

Într-un zâmbet.

Oare cum s-ar simți sechestrată,

Într-o lume ciudată?

 

De-aș putea,

Aș îngheța lacrima

Pentru vecie.

Oare s-ar mai topi

Cu fiecare bucurie?

 

De-aș putea,

Aș ascunde țipătul

Într-o apă adâncă.

S-ar mai auzi oare,

Lovindu-se de stâncă?

 

 

 

De-aș putea,

Aș face să dispară,

Tot ceea ce ne face rău.

Oare cum am trăi atunci,

Tu și eu…

Florentina Danu 

 

 

Apă lină, apă albastră,

În întuneric stau și tac

Și doar eu știu că mă prefac

Spunând că nu mi-e dor de tine

Că fără tine mi-este bine...

 

În întuneric stau și plâng

Nici nu mai știu pe unde-ajung

Rătăcesc între speranță și vise

Între dor și cuvinte nescrise

Între porțile vieții închise...

 

În întuneric stau și-aștept

Inima-mi bate tare în piept

Și fiecare secundă ce trece

Transformă căldura într-o patimă rece,

Dorința se ascunde între dor și durere

Așteptarea în noapte nu îmi face plăcere

Întunericul doare,

Cuvintele-s grele,

Mă ascund în tăcere...

Singurătatea mută e atât de absurdă...

 

 Atunci dau drumul cuvintelor ușor

În întunecatul decor,

Cuvintele se pierd în zbor,

Plutind ca într-o simfonie tristă

Căci fără tine viața nu există...

Pe întinderea de ape

Fuge dorul călător

Visele se pierd în zbor

Să te-aducă mai aproape.

 

Pe cărările de munte

Urcă dorul visător

Pașii lui se pierd  ușor

Rătăcind cu tine-n minte

 

 Peste dealuri și câmpii

Umblă pașii săi zglobii

Și din pom și floare-n floare

Se pierde în depărtare

 

Dorul meu rătăcitor

Mai pe jos și mai în zbor

Se îndreaptă către tine

Să te-aducă lângă mine

 

Pe cărarea spre izvor

Se-ntâlnește dor cu dor

Dorurile noastre toate

De cu ziuă până-n noapte

 

 

Pe cărare sub un brad

Inimile noastre cad

De atâta dor nestins

Cât pământul de întins

 

Dorul umblă călător

Visele se pierd în zbor

Dorul tău și dorul meu

Rătăcesc pe drum mereu